Povești din bucătărie

Acesta este un text cu 
lacrimi și teorii 
despre o Supă.  
De pui. Tu o poți servi 
cu găluște, tăieței,
acreli, cu ce vrei! 
Dacă-i pui mult pui, 
o pui de-o ciulama, 
de-o salată, alegerea e a ta! 
E despre o șmecherie agilă 
de salvat timp în bucătărie: 
MVP, versiunea minimă
Pe care să gătești repede 
Papa bun pentru 3 zile.

Nici n-a apucat să-și termine paragraful, că Agata aude apa bolborosind în oala în care fierbea puiul cumpărat de la vecina Didina. Vecina Didina, gospodina, are mereu ceva de vânzare: gem, bulion, țelină rădăcină, câte-un pui, o găină. Femeia vinde din ce crește. Telefoanele de la ea au mereu o veste, o poveste: O sunase de dimineață:

– Doamna Agata, să vă spun ce-am pățit: și-a prins un cocoșel de-al meu piciorul în gard și-a trebuit să-l tai! Tare rău mi-a părut de el, așa frumos cânta, doamnă, dar ce să fac?! Oare n-ați vrea să-l cumpărați că nu mai am loc pentru el la congelator?

Agata l-a luat și l-a transformat în MVP, o supă minim viabilă, cum o numea (inspirată de produsul minim viabil al lui Eric Ries, din The Startup Way.) În vremurile de corporatistă, Agata o ardea agil, adică își împărțea proiectele în etape mici, ușor de dus. Livra cât mai repede o versiune minimă pentru că îi oferea feedback-ul necesar să meargă mai departe și să construiască produse cu adevărat utile. De când se mutase la țară și lucra pe cont propriu cu copilul după ea, gătitul devenise mai solicitant decât s-a așteptat.

S-a hotărât să privească treburile casnice ca pe niște proiecte, ca la birou. Abordarea nouă i-a scăzut la jumătate timpul petrecut în bucătărie! O dată la 3 zile își face o bază, o supă minim viabilă pe care apoi o transformă repede în ce poftește familia ei. Adică o lasă supă simplă, nedreasă, ca să reziste mai mult și fierbe mai multă carne s-o aibă gata pregătită când face un principal. O transformă, adică o face conformă cu gusturile și nevoile celor dragi. Cu baza gata, MVP-ul, poate să facă multe feluri de supe/ ciorbe și feluri principale.

Îi punea pe-ai ei să aleagă dacă nu știau ce vor: rădăuțeană sau tăieței? Pui cu sos de roșii sau cu ciuperci și smântână? Acum lucrurile se mișcau super repede, avea supa făcută și carnea gata fiartă.

Agata s-a ridicat de la calculator și s-a dus să ia spuma, vorba aia: Numai cu vorba nu se face ciorba.

A terminat de spumat și-a început să toace liniștită cele 2 cepe, un morcov și o țelină. Cu cât mai mici bucățile, cu atât mai repede se dezintegrau în grăsimea încinsă, apoi piereau în zeamă unde, de mână cu carnea și cu celelalte legume, își dedicau restul carierei papilelor noastre gustative. Ca bonus, ne ofereau și vitaminele și substanțele de care avem nevoie ca să fim frumoși, sănătoși și armonioși.

Brusc meditația îi e întreruptă de un boom: era Mimi, care venea valvârtej în bucătărie! Ceva nu era în regulă, Mimi, mereu pusă la punct până în ultimul detaliu, arăta ca o curcă plouată, ciufulită și cu rimelul scurs.

Citește aici continuarea: Cum se certă Mimi și Mișulică de la o supă thai